"Plugusorul"
Aho, aho, copii si fratiStati putin si nu-mânati,Lânga boi v-alaturatiSi cuvântul mi-ascuttati:S-a sculat mai anBadica TraianSi-a încalecatPe-un cal învatat,Cu numele de Graur,Cu seaua de aur,Cu frâu de matasa,Cât vita de groasa.Si în scari s-a ridicat,Ca s-aleaga-un loc curatDe arat si semanat.Si-n curând s-a apucat,Câmpul neted de arat,În lungisSi-n curmezisS-a apucat într-o joi,C-un plug cu doisprezece boi:Boi boureiÎn coada cu dalbei,În frunte tintatei.Mânati flacai: hai, hai!Ziua toata a lucrat,Brazda neagra a rasturnatSi prin brazde-a semanatGrâu marunt si grâu de vara,Sa dea Domnul sa rasara.Si când lucrul a sfârsitIata, mare, s-a stârnit,Un vânt mare pe pamântSi ploi multe dupa vânt,Pamântul de-a racoritSi samânta a-ncoltitLa luna, la saptamânaÎsi umplu cu aur mâna.Si se duse ca sa vadaDe i-a dat Dumnezeu roadaSi de-i grâul rasaritSi de-i spicul aurit.Mânati flacai: hai, hai!Traian iute s-a întors...Si din grajd pe loc a scosUn alt cal mai nazdravan,Cum îi place lui Traian:Negru ca corbulIute ca focul,De nu-l prindea locul;Cu potcoave de argintCe sunt spornici la fugit.El voios a-ncalecat,La Tighina a plecatSi otel a cumparatCa sa faca seceri mariPentru seceratori tari.Si sa faca seceri miciPentru copilasi voinici.Si-a strâns fineSi vecineSi vreo trei babe batrâne,Care stiu rândul la pane;Si pe câmp i-a dusSi pe toti i-a pus,La lucrul pamântului în racoarea vântului.Ei cu stânga apucauSi cu dreapta secerauSi prin lan înaintauDe parea ca înotau.Mânati mai: hai, hai!
Altii în urma lor legauSi clai mândre ridicau,Apoi carele-ncarcauSi pe toate le carauÎn capul pamântului,În bataia vântului.Arie pe loc faceauSi grâul îl treerau;Harabale încarcauSi la moara le porneau.Si turnau deasupra-n cosGrâu maruntel de cel ros,De sub piatra în covataCurgea faina curata.Traian mult se bucura,Zeciuiala morii daSi voios se înturna.Iara mândra jupâneasaAuzea tocmai din casaChiotul flacailorScârtâitul carelor.Mânati mai: hai, hai!În camara ea mergeaSi din cui îsi alegeaSita mare si cam deasaTot ca pânza de matasaSi cernea, mare, cernea,Ninsoare se asternea;Apoi pane plamadeaSi-o lasa pâna dospea;Colacei ca învârteaPe lopata mi-i culcaSi-n cuptor mi-iarunca;Apoi iara cu lopata,Rumeni îi scotea si... gata!Atunci ea-mpartea vreo cinci,La flacaii cei voiniciSi-mpartea trei colaceiLa copiii mititei.Mânati mai: hai, hai!Cum a dat Dumnezeu an,Holde mândre lui Traian,Asfel sa dea si la voiCa s-avem parte si noi.Sa va fie casa, casa;Sa va fie masa, masa;Tot cu mesele întinseSi facliile aprinse.Si la anul sa traiti,Sa va gasim înfloriti,Ca merii,Ca perii,În mijlocul verii,Ca toamna cea bogataDe toate-ndestulata.Aho, aho!
Aho, aho, copii si fratiStati putin si nu-mânati,Lânga boi v-alaturatiSi cuvântul mi-ascuttati:S-a sculat mai anBadica TraianSi-a încalecatPe-un cal învatat,Cu numele de Graur,Cu seaua de aur,Cu frâu de matasa,Cât vita de groasa.Si în scari s-a ridicat,Ca s-aleaga-un loc curatDe arat si semanat.Si-n curând s-a apucat,Câmpul neted de arat,În lungisSi-n curmezisS-a apucat într-o joi,C-un plug cu doisprezece boi:Boi boureiÎn coada cu dalbei,În frunte tintatei.Mânati flacai: hai, hai!Ziua toata a lucrat,Brazda neagra a rasturnatSi prin brazde-a semanatGrâu marunt si grâu de vara,Sa dea Domnul sa rasara.Si când lucrul a sfârsitIata, mare, s-a stârnit,Un vânt mare pe pamântSi ploi multe dupa vânt,Pamântul de-a racoritSi samânta a-ncoltitLa luna, la saptamânaÎsi umplu cu aur mâna.Si se duse ca sa vadaDe i-a dat Dumnezeu roadaSi de-i grâul rasaritSi de-i spicul aurit.Mânati flacai: hai, hai!Traian iute s-a întors...Si din grajd pe loc a scosUn alt cal mai nazdravan,Cum îi place lui Traian:Negru ca corbulIute ca focul,De nu-l prindea locul;Cu potcoave de argintCe sunt spornici la fugit.El voios a-ncalecat,La Tighina a plecatSi otel a cumparatCa sa faca seceri mariPentru seceratori tari.Si sa faca seceri miciPentru copilasi voinici.Si-a strâns fineSi vecineSi vreo trei babe batrâne,Care stiu rândul la pane;Si pe câmp i-a dusSi pe toti i-a pus,La lucrul pamântului în racoarea vântului.Ei cu stânga apucauSi cu dreapta secerauSi prin lan înaintauDe parea ca înotau.Mânati mai: hai, hai!
Altii în urma lor legauSi clai mândre ridicau,Apoi carele-ncarcauSi pe toate le carauÎn capul pamântului,În bataia vântului.Arie pe loc faceauSi grâul îl treerau;Harabale încarcauSi la moara le porneau.Si turnau deasupra-n cosGrâu maruntel de cel ros,De sub piatra în covataCurgea faina curata.Traian mult se bucura,Zeciuiala morii daSi voios se înturna.Iara mândra jupâneasaAuzea tocmai din casaChiotul flacailorScârtâitul carelor.Mânati mai: hai, hai!În camara ea mergeaSi din cui îsi alegeaSita mare si cam deasaTot ca pânza de matasaSi cernea, mare, cernea,Ninsoare se asternea;Apoi pane plamadeaSi-o lasa pâna dospea;Colacei ca învârteaPe lopata mi-i culcaSi-n cuptor mi-iarunca;Apoi iara cu lopata,Rumeni îi scotea si... gata!Atunci ea-mpartea vreo cinci,La flacaii cei voiniciSi-mpartea trei colaceiLa copiii mititei.Mânati mai: hai, hai!Cum a dat Dumnezeu an,Holde mândre lui Traian,Asfel sa dea si la voiCa s-avem parte si noi.Sa va fie casa, casa;Sa va fie masa, masa;Tot cu mesele întinseSi facliile aprinse.Si la anul sa traiti,Sa va gasim înfloriti,Ca merii,Ca perii,În mijlocul verii,Ca toamna cea bogataDe toate-ndestulata.Aho, aho!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu